În mod tradițional, termenul “funcții vitale” se referă la măsurarea temperaturii, frecvenței respiratorii, frecvenței pulsului, și a tensiunii arteriale. 

Monitorizarea reprezintă observarea atentă a funcțiilor vitale prin evaluare periodică sau continuă, prin urmărirea parametrilor fiziologici, prin măsurători rapide și frecvente. 

Dintre funcțiile vitale amintim: 

Respirația care poate fi un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, prevenirea sau identificarea complicațiilor, dar mai ales pentru urmărirea evoluției bolii.

Temperatura este o funcție foarte importantă. Menținerea temperaturii în limite normale este o necesitate a organismului de a păstra constant echilibrul dintre termogeneză și termoliză.

Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților arteriali.

Electrocardiograma este o metodă non-invazivă de monitorizare și înregistrare a semnalelor electrice ale inimii.

Scopul pulsului este de măsurare a funcției cardiovasculare.